Creștin sunt din leagăn…

battesimoAstăzi vreau să vorbim despre Botez. De fapt, de mult ar fi trebuit să împărtășesc cu voi motivul pentru care am ales pentru blogul meu numele acesta: creștin se devine. Intenția mea a fost aceea de a atrage atenția celor care au primit Sacramentul Botezului că trebuie să trăiască în viața lor ceea ce au celebrat. Mă preocupă mult faptul că unii cred că este suficient să primești botezul și apoi să trăiești după cum îți trece prin minte. NU, acest fapt nu este corect, iar creștinii trebuie să intre în criză pentru acest mare adevăr: „creștin nu se naște, creștin se devine”, după cum afirma marele învățat Tertulian.

              O cântare bisericească spune: Creștin sunt din leagăn și țin cu tărie, Credința străbună primită-n botez; a ei adevăruri sunt viață, lumină, Și eu fericit azi le cred, le urmez. Aș spune că această cântare în mod succint ne descrie viața unui creștin, dacă acel azi din cântare devin un timp mereu la prezent pentru fiecare creștin care îți trăiește credința pe care a primit-o în Botez. Însă realitatea este o altă: ne mândrim cu credința străbună și trăim din amintiri, iar aceasta este boala neamului nostru românesc.

             Vă propun câteva considerații despre Sacramentul Botezului, cu intenția da ne reînvia propria conștiință, pentru a trăi la timpul prezent viața de credință, nu la trecut și nici așteptând un viitor mai potrivit. Viața harului trebuie să fie mereu la timpul prezent în mine, în voi, ca să putem fi ceea ce prin Botez am devenit: „copiii lui Dumnezeu” (Gal 6,5).

               Ce este sacramentul Botezului pentru mine? Vreau să vă spun că pentru mine – cum de altfel și pentru majoritatea dintre voi – Botezul nu este o amintire personală, pentru că am primit acest sacrament când nu eram încă capabili să gândim și să voim. Nu este o amintire precisă din viața noastră, pe care o putem focaliza, dar e un moment care rămâne învăluit în „ceața” de la începutul existenței noastre. Cu totul altceva este reminiscența indirectă, adică faptul că într-o zi părinții noștri ne-au vorbit despre faptul că am fost botezați, sau poate că ne-au arătat locul și baptisteriul unde am primit acest sacrament. Prin urmare, am primit acest sacrament de la părinții noștri, de la nașii și de la preotul care ne-a botezat pe noi.

            Tocmai de aceea, vă fac o întrebare: știți în ce zi și data în care ați primit sacramentul Botezului? Vă amintiți această dată? Aveți dreptate, Botezul este un eveniment din trecut, despre care nu avem o cunoaștere directă.

            Gândindu-ne la această introducere, ar trebui să ne vină în minte o întrebare preocupantă: cum poate fi Botezul sacramentul-bază, cel dintâi și cel mai trebuincios dintre sacramente, poarta Bisericii, începutul vieții creștine, evenimentul pe care toate celelalte sacramente se sprijină? Cum poate fi dacă eu nici măcar nu-mi amintesc de acest episod din viața mea? Pot să-mi amintesc de Botezul meu și să-i înțeleg semnificația, faptul că am fost botezat, fără că acest moment să-l reduc doar la un efort al imaginației sau al curiozității mele?

            Ca să putem răspunde acestei provocări, trebuie să citim un text din Scrisoarea apostolului Paul către Romani: „Nu știți că noi toți, care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea lui? Așadar, am fost înmormântați împreună cu el prin botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, la fel și noi să putem să umblăm într-o viață nouă” (6,3-4). Ce spune apostolul Paul? Spune că pentru el și pentru toți creștinii, chiar dacă ei au fost botezați când erau adulți, Botezul este un eveniment din trecut: „Am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea lui, am fost înmormântați în moartea lui”. Și chiar dacă destinatarii Scrisorii apostolului primiseră Botezul pe când erau adulți, și pentru acest fapt aveau încă prezent în minte momentul în care au fost cufundați în apă, care înseamnă cufundarea în pătimirea și moartea lui Isus, și au ieșit din apă reînnoiți, moment care reprezenta ieșirea din mormânt, moment al învierii, totuși, Botezul este atât pentru ei cât și pentru noi o amintire a trecutului. O hermeneutică atentă asupra textului citat ne-ar ajuta să vedem că ultimul verb folosit de apostolul Paul este la timpul prezent: „putem să umblăm într-o viață nouă” – deci Botezul este o amintire a trecutului care lucrează în prezent. Să umblăm astăzi, acum, într-o viață nouă. Reîntorcându-ne la întrebarea fundamentală: Când retrăiesc astăzi Botezul? Când experimentez în viața mea că umblu într-o viață nouă? Când Botezul reprezintă ceva pentru mine?

            La toate aceste întrebări, putem găsi patru situații în care facem sau putem face experiența Botezului primit, nu la timpul trecut, ci la prezent, experimentând viața cea nouă care derivă din Botez.

  1. Ori de câte ori mă adresez lui Dumnezeu, numindu-l „Tată” – adică ori de câte ori recit Tatăl nostru – din inimă, cu conștiință, experimentez Botezul meu prin care am devenit un fiu iubit al Tatălui, simt că Dumnezeu mă iubește, mă cheamă pe nume, mă umple cu iubirea sa infinită. Acesta este Botezul meu: momentul în care Dumnezeu m-a făcut pe mine fiul său, a făcut acest lucru pentru ca eu, acum, la timpul prezent, să fiu fiul său. Iar atunci când eu îl invoc pe Dumnezeu, numindu-l „Tată”, actualizez, mărturisesc și trăiesc Botezul meu.
  2. Ori de câte ori alegerile pe care le fac în viața de zi cu zi sunt făcute după voința și învățătura lui Isus Cristos sunt semne ale trăirii Botezului meu. Orice alegere făcută în numele lui Isus și în conformitate cu credința noastră este o consecință a forței care vine din Botezul primit.
  3. Când găsesc forța de a îngropa trecutul și de a privi spre viitor, fac acest lucru ancorându-mă în botezul meu: acesta este sacramentul care îmi dă putere. Îmi vine în minte un text dintr-o scriere a Fratelui Roger, fondatorul Comunității de la Taizè, care lasă să se vadă în cuvinte, în priviri, în rugăciunea sa viața cea nouă izvorâtă din Botez. Scrie el: „Uneori mă întrebi unde este izvorul, unde este bucuria speranței. Iar eu îți voi răspunde: tot trecutul tău, chiar și secunda cea abia s-a scurs, este deja înmormântată, cufundată cu Cristos în apa Botezului tău. Nu privi înapoi: în această constă o parte din libertatea creștinului care este libertatea de a alerga mereu înainte. Renunță să mai privești înapoi. Dacă imaginația ta îți prezintă imaginea distructivă a trecutului, să știi că Dumnezeu nu mai ține cont de ea, și asta datorită harului Botezului și apoi a harului sacramentului Pocăinței care reînnoiește în noi primul har purificator”. Prin urmare, ori de câte ori găsesc forța de a-mi îngropa trecutul și de a privi înainte, trăiesc Botezul la timpul prezent.
  4. Cea de-a patra situație o identificăm în cuvintele sfântului Paul din Prima Scrisoare către Corinteni: „Noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, și toți am fost adăpați într-un singur Duh” (12,13). Atunci când trăim comuniunea în Biserică, solidaritatea cu frații botezați, având certitudinea că această legătură de solidaritate care ne face frați și fii ai lui Dumnezeu este superioară oricărei legături de rudenie, etnice, civile, și că pentru ea suntem gata să ne dăm viața asemenea martirilor de ieri și de astăzi, noi proclamăm Botezul nostru, mărturisind cu putere că toți creștinii sunt un singur trup cu Cristos.

             În felul acesta am identificat patru situații în care eu trăiesc în mod activ, aici și acum, Botezul meu, care nu poate fi considerat doar o amintire din trecut, un certificat mort, dar care în realitate mă face să simt că sunt iubit de Tatăl acum, în momentul de față, am fost făcut după chipul și asemănarea Fiului său Isus Cristos, capabil să fac alegeri conforme cu Evanghelia, să dau uitării trecutul și să privesc cu încredere spre viitor, simțindu-mă un membru viu al unei comunități pentru care mă jertfesc cu bucurie. Botezul este sacramentul care mă face să mă simt viu, este izvorul vieții pentru astăzi, pentru mâine, pentru poimâine pentru toate zilele până când într-o zi mă voi întâlni cu Isus, cu Acela care prin Botez am devenit asemănător cu el, un membru din Trupul său.

           Trebuie să spunem că Botezul este un dar. Acest mare adevăr își găsește fundamentul în unele texte cuprinse în Cartea Faptele Apostolilor, unde se vorbește despre Botez: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt” (Fap 1,5); „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt” (Fap 2,38); „Dar când l-au crezut pe Filip care predica vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos, bărbați și femei se botezau” (8,12); „Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și-a recăpătat vederea și, ridicându-se, a fost botezat” (Fap 9,18); „Și a poruncit ca ei să fie botezați în numele lui Isus Cristos. Atunci ei i-au cerut să mai rămână câteva zile” (Fap 10,48).

        Citind cu atenție aceste versete, ar trebuie să observăm un aspect interesant. Verbele sunt folosite la diateza pasivă, ajutându-ne să înțelegem că nimeni nu se poate boteza pe sine însuși: aceasta este o constatare unanimă a întregii Scripturi chiar de la început. Și chiar dacă eu m-aș cufunda în apă și aș spune: eu mă botez, în realitate, nu acesta nu este Botezul. Eu trebuie să cer acest sacrament, trebuie să fiu cufundat în apă de un altul. Esența ministerului, necesitatea unei persoane care să-mi confere botezul, reprezentându-l pe Cristos, exprimă faptul că viața divină conferită în sacramentul Botezului nu poate fi cumpărată sub nici o formă: este un dar pur.

           Harul Botezului mi-a fost dăruit în mod gratuit de Cristos. Când voi fi conștient că viața divină în mine este numai inițiativa lui Dumnezeu, că totul mi-a fost dăruit, că am primit totul de la Tatăl care, cu iubire, m-a făcut fiu în Isus Cristos, atunci nu voi putea să fac altceva decât să-l laud și să-i mulțumesc Domnului, atunci voi trăi Botezul ca har, atunci voi spune cu toată convingerea: „Tată, îți mulțumesc pentru Botezul meu!”

               Ceea ce este important nu e faptul că ne amintim de Botezul nostru ca un eveniment trecut (chiar dacă în ordinea timpului acesta s-a petrecut în trecut), ci faptul că noi conștientizăm la prezent darul imens pe care Dumnezeu ni l-a făcut în mod gratuit. Acest dar l-am primit pentru totdeauna, fapt pentru care eu pot să-i spun Tatălui: „O, Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu în veci; acest dar îmi vine de la tine și tu nu-mi-l vei lua niciodată; eu sunt al tău și nimeni și nimic nu mă va despărți de tine”. Toate cele exprimate devin realitate și adevăr prin harul unic, veșnic și irepetabil al Botezului care mă unește cu ceilalți botezați ca împreună să formăm Trupul mistic al lui Cristos, adică Biserica. Concluzie: Creștin nu se naște, se devine!

Pentru ca aceste considerații să ne ajute să redescoperim însemnătatea Botezului nostru și să-l trăim, eu vă propun câteva sugestii practice, care vă vor permite să aprofundați tema Botezului:

  • voi încerca să aflu data și ziua în care am fost Botezat și să o sărbătoresc în fiecare an, măcar în intimitatea inimii mele.
  • voi încerca să-mi amintesc data și ziua în care copiii mei au fost botezați. Și pe lângă ziua lor de naștere voi încerca să fac sărbătoare și în ziua în care au fost botezați, ajutându-i să conștientizeze importanța acestei zile în viața lor.
  • voi accepta cu bucurie să particip la pregătire pentru celebrarea sacramentului Botezului pentru fiii mei, chiar dacă această va fi lungă; voi încerca să particip la acele întâlniri care au ca temă sacramentul Botezului și să particip atunci când se va celebra un botez.
  • Voi încerca să fiu mai atent atunci când recit rugăciunea Tatăl nostru, pentru a simți legătura mea cu Dumnezeu care, prin botez, m-a făcut fiul său.

         Ar fi interesant dacă noi am acorda o atenție deosebită atunci când, recitând rugăciunea Tatăl nostru, am atribui o valoare justă cuvântului „Tată”, gândindu-ne la Isus care a pronunțat acest cuvânt atunci când era pe cruce: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu”, sau atunci când era în Grădina Ghetsemani: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest pahar fără ca să-l beau, să se facă voința ta”. Să nu uităm niciodată că, datorită botezului pe care l-am primit și prin Isus Cristos, noi ne putem adresa lui Dumnezeu, numindu-l: „Tată!”

Prin urmare, ori de câte ori spunem rugăciunea „Tatăl nostru”, să introducem cuvântul „Tată” la fiecare afirmație:

Tatăl nostru, care ești în ceruri,

Tată, sfințească-se numele tău;

Tată, vie împărăția ta;

Tată, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ.

Tată, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

 Tată, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greșiților noștri;

Tată, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

          Astăzi, când biserica noastră celebrează sărbătoarea Botezul Domnului, fiecare om care prin Botez a devenit creștin, fiul al lui Dumnezeu, să se examineze pe sine însuși cu privire la felul cum își trăiește angajamentele de la Botez. Câtă dreptate avea sfântul Leon cel Mare, papă care, adresându-se creștinilor, spunea: „Creștinule, recunoaște-ți demnitatea și, pentru că ești părtaș la natura divină, să nu degenerezi printr-o conduită nedemnă, întorcându-te la nemernicia de mai înainte. Amintește-ți cărui cap îi aparții și cărui trup ești membru. Amintește-ți că ai fost smuls din puterea întunericului, ca să fii transferat în lumina și împărăția lui Dumnezeu. Prin sacramentul Botezului, tu ai devenit templu al Sfântului Duh. Să nu alungi cu faptele tale un oaspete atât de ilustru, căzând astfel din nou în sclavia diavolului, pentru că prețul răscumpărării tale este sângele lui Cristos”.

          Așadar, tuturor celor care au primit Taina Sfântului Botez, le urez multe haruri și o viață de credință autentică! Amin.