A patra Duminica din Advent

alla-Lectio1Lectio Divina Lc 1,26-28

26În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil”. 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea”.

Contextul

Textul face parte din acea secțiune a evangheliei după Luca, imediat după prolog (1,1-4) numit evanghelia copilăriei (1,5-2,51). În primul capitol găsim paralela dintre Ioan Botezătorul și Isus:

– vestea îngerului Gabriel către preotul Zaharia despre nașterea lui Ioan Botezătorul (1,5-25) și buna-vestire adusă Mariei despre zămislirea și nașterea lui Isus;

– cântarea Magnificat-ului (1,46-56) precedată de vizita făcută de Maria la verișoara sa Elisabeta (1,38-45); cântarea Benedictus (1,67-79) precedată de descrierea nașterii lui Ioan și tăierea sa împrejur (1,57-66).

Buna-Vestire are loc, după descrierea evanghelistului Luca, în interiorul unei istorii de mare normalitate:

– pentru locul ales: nu la Ierusalim, orașul sfânt, ci la Nazaret al cărui nume nu apare în Vechiul Testament, locuit de oameni de frontieră și prin urmare nu prea recomandat: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” (In 1,46), îi spune Natanael lui Filip. Vestea nu are loc în templul din Ierusalim așa cum s-a întâmplat cu vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul, ci într-o casă modestă și normală, aproape de fântâna satului…

– pentru persoana implicată: Maria fecioara care iese din anonimat pentru a rămâne mereu în anonimat.

Să mai amintim și două adnotări temporale care deschid și închid evenimentul: simple, poate chiar banale; ele demonstrează cât de mult este inserat acest eveniment în istoria cotidiană a unui sat din Palestina și a unei persoane normale: v. 28: „Și intrând la ea” și v.38: „Și a plecat de la ea”. Ca și cum ar fi cerut permisiunea de a intra în casă și, salutând la plecare, așa cum face orice vizitator bine educat….

Alianța

Dumnezeu vrea să instituie o nouă și definitivă alianță cu poporul său, alianță deja promisă în vremea profetului Ieremia (31,31). Maria se inserează în această voință și devine un instrument. Ea este femeia chemată să slujească acestui plan divin. Schema reînnoirii alianței se repetă aici.

SINAI

Ex 19,3-8: 3Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând:

,,Aşa să vorbeşti casei lui Iacób şi să spui fiilor lui Israél: 4«Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului, iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la mine. 5Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianța mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. 6Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt». Iată, acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israél”. 7Moise a venit şi i-a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea pe care i le poruncise Domnul. 8Tot poporul a răspuns împreună: ,,Vom face tot ce a zis Domnul!”. Iar Moise a dus cuvintele poporului la Domnul”. Dumnezeu propune un pact: poporul răspunde „DA” (v.8)

Alte alianțe (reînnoire):

Iosia (684 î.Ch) (2Rg 23,1-3): „1Regele a trimis şi i-a adunat la sine pe toţi bătrânii lui Iúda şi ai Ierusalímului. 2Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iúda şi cu toţi locuitorii Ierusalímului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Alianţei care fusese găsită în templul Domnului. 3Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianţe scrise în această carte. Şi tot poporul a consimţit la alianţă”.

Iósue (Ios 1,16-17): 16Ei i-au răspuns lui Iósue: „Tot ceea ce ne-ai poruncit, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge; 17aşa cum am ascultat de Moise, vom asculta şi de tine. Numai să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine aşa cum a fost cu Moise”. Poporul a răspuns: „DA” – v. 16

Enciclica Redemtoris Mater despre Preacurata Fecioară Maria în viața Bisericii peregrine:

„În economia mântuirii revelată de Dumnezeu, credința lui Abraham constituie începutul Vechiului Legământ; credința Mariei la Bunavestire inaugurează Noul Legământ. După cum Abraham, «sperând împotriva oricărei speranțe, a crezut că va deveni părintele multor neamuri» (cf. Rom 4, 18), tot astfel, Maria, în clipa Buneivestiri, după ce își afirmă starea de fecioară, («Cum va fi aceasta de vreme ce nu cunosc bărbat?») a crezut că prin puterea Celui Preaînalt, prin Duhul Sfânt, va deveni Mama Fiului lui Dumnezeu, după cum i-a descoperit îngerul: «Cel Sfânt ce se va naște se va chema Fiul lui Dumnezeu» (Lc 1, 35).

NAZARET

Nu e Moise sau Iosia ori Iósue, ci doar o simplă copiliță din Nazaret, care reprezintă poporul lui Israel: Bucură-te… Fiica Sionului; ea spune „da”. În felul acesta se naște noul și veșnicul pact dintre Dumnezeu și omenire; se va consuma pe cruce… Este în act, până la împlinirea timpurilor, în împărăția sa.

v. 26: În luna a șasea

Lc 1,23-25: (Zaharia) „După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”. După apocaliptica iudaică (V-II î.Ch.) șase sunt erele care decurg de la creație până la epoca mesianică. Diferiți Părinți ai Bisericii reiau această schemă pentru a vorbi despre cele cinci luni de sarcină ale Elisabetei, ca epoci care preced ultima epocă, cea de-a șasea lună a lui Mesia (cf A. SERRA,  Spirito Santo e Maria in Lc 1,35, Antico e Nuovo Testamento a confronto, in PSV, 38,119-140).

v. 27: la o fecioară

Almà: copilă, tradus de Septuaginta (traducători everi ai Pentateucului – sec. III-II î.Ch) cu fecioară. Nu intenționez să vorbesc despre problema fecioriei Mariei. Mă limitez să subliniez faptul că nașterea dintr-o fecioară demonstrează prioritatea absolută a lui Dumnezeu peste oameni. Dumnezeu acționează dincolo de proiectele umane. Acțiunea lui Dumnezeu între oameni a fost mereu un motiv de uimire. Comentează atât de bine Sf. Ieronim:

         „Maria, sfânta Maria, fericita, mama și fecioara, fecioară înainte de naștere și fecioară după naștere. Motivul uimirii mele este acesta: cum s-a putut naște un feciorelnic dintr-o fecioară, și cum după nașterea feciorelnicului mama a rămas fecioară. Vreți să știți în ce mod s-a născut dintr-o fecioară și cum, după ce l-a dat la lumina, mama și-a păstrat fecioria? Porțile erau închise și Isus a intrat. Asupra faptului că porțile erau închise nu există nici un dubiu. Cel care a intrat prin porțile închise nu era o nălucă, nu era un duh, era un adevărat trup. Într-adevăr, așa se exprimă: Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am (Lc 24,39). Avea carne și oase, și porțile erau închise. În ce fel carnea și oasele au putut să intre prin ușile închise? Ușile erau închise și cu toate acestea intră unul pe care noi nu-l vedem intrând. Pe unde a intrat? Toți pereții sunt închiși, nu există nici un pasaj prin care să intre, și cu toate acestea îl găsim pe unul care a intrat și noi nu înțelegem cum a intrat. Cum s-a întâmplat nu știi, și atunci îi atribui acest fapt puterii lui Dumnezeu. Așadar atribuie puterii lui Dumnezeu pe unul care s-a născut dintr-o fecioară și cu toate acestea acea fecioară a rămas fecioară și după naștere” (Omilia asupra evangheliei lui Ioan 1,1-14).

 v. 28: Bucură-te

Bucură-te, nu ave sau te salut… În acest cuvânt este cuprins ecoul tuturor oracolelor profetice adresate Ierusalimului (Fiicei Sionului), adică întregului popor a lui Israel: invitația la bucurie pentru că Dumnezeu a decis să reînnoiască, în timpuri diferite, opera sa de mântuire pentru poporul său: cf. Sofonia 3,14 (VII î. Ch. pe timpul lui Iosia regele lui Iuda): „Bucură-te, fiică a Siónului! Strigă de veselie, Israél! Veselește-te și jubilează din toată inima, fiică a Ierusalímului!”; Ioel 2,21 (V sec. după deportare): „Nu te teme, pământule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari!”; Zaharia 9,9 (IV sec după deportare): „Veselește-te mult, fiică a Siónului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalímului! Iată, regele tău vine la tine: el este drept și mântuit, umil și călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgărițe”. În felul acesta Maria devine reprezentanta Fiicei Sionului, personificarea poporului lui Israel, pentru care Dumnezeu săvârșește lucruri mari, așa cum a făcut mereu în istorie.

v. 28: Plină de har

Plină de har: iubită. Verbul grec cere conceptul de dar (charis). Dumnezeu ți-a dăruit; ai fost făcută obiect al darului lui Dumnezeu, te-au umplut de daruri… Altfel spus, iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în tine. Plină de har, ai aflat har din partea lui Dumnezeu: este vorba de o aliterație: v. 28 (Plină de har) și v. w30 (ai aflat har la Dumnezeu) spun același lucru. Maria este plină de harul lui Dumnezeu (v.28) întrucât a fost aleasă pentru un dar, o misiune, o carismă: să dea naștere Mântuitorului (v.30-31). În această plinătate de har, dar al lui Dumnezeu, noi vedem titlul de Neprihănită pe care Biserica i l-a atribuit în mod dogmatic în 1950.

v. 31-33: un mic crez cristologic

Care misiune, care dar, ce carismă Maria a fost chemată să întrupeze? Iată vv.31-33: sunt centrul textului! Este vorba de un mic crez cristologic. Aici este conturată în mod sintetic figura lui Cristos. „31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. Isus om, Cristos Dumnezeu. Este descris drumul Fiului lui Dumnezeu: om (întruparea), Dumnezeu (răscumpărarea). Această împărăție, din evocările davidice (2Sam 7,11-15) se actualizează cu misterul pascal al lui Cristos: mort (născut) și înviat. Crez care a fost exprimat în primele concilii din Biserică: Nicea… Acesta este centrul textului, mesajul pasajului biblic. Maria rotește în jurul acestuia! Beda venerabilul scrie:

         Trebuie să remarcăm cu atenție semnificația acestor cuvinte și în același timp să-l păstrăm în interiorul inimii noastre, tot ceea ce ni se manifesta în aceste cuvinte cuprinde misterul mântuirii noastre. Într-adevăr, aceste cuvinte în mod evident declară că Domnul Isus, adică Mântuitorul nostru, este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu cât privește Tatăl și fiul omului cât privește mama. În felul acesta afli că el, întrucât este adevărat om, a luat din sânul fecioarei adevărata substanță a trupului. El va fi mare și se va chema Fiul Celui Preaînalt. Mărturisește că acesta este și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și Fiu mereu veșnic cu Tatăl (Omilie asupra evangheliei 1,3).

v. 34: Cum va fi aceasta?

Întreabă Maria. Nu este un dubiu al credinței: omenește vorbind, întrebă cum se vor întâmpla toate cele spuse de înger. În aceasta se deosebește de Zaharia (cf Lc 1,18:  nu este posibil! „Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă”. Aici iese la iveală umanitatea acestei femei care vrea să fie în întregime a lui Dumnezeu, dar nu-și ascunde dificultățile… Să ascultăm cum comentează Sf. Ambroziu:

Dacă se reflectă cu atenție, aici se pare că Maria nu ar fi avut credință; și cu toate acestea nu ne este permis să ne gândim că ar fi fost necredincioasă tocmai cea care a fost aleasă să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Și cum ar putea fi (…) ca Zaharia care, nedând crezare, a fost condamnat la mutism, Maria însă a fost glorificată cu revărsarea Duhului Sfânt, dacă nu ar fi crezut? Însă Maria nu trebuie să fie necredincioasă, dar nici să dea dovadă de o credință oarbă: vreau să spun, nici să-i lipsească credința la cele spuse de înger, dar nici să creadă orbește la promisiunile divine (Expunere la Evanghelia după Luca 2,14).

         („Nu cunosc bărbat”). Sf. Augustin a afirmat că ea intenționa să rămână fecioară; se consacrase lui Dumnezeu:

         Fecioria Mariei a fost cu siguranță plăcută și primită de Domnul. El nu s-a mulțumit să o ferească – după conceperea sa – de orice violare din parte bărbatului și așa a păstrat-o mereu incoruptibilă. Deja, mai înainte de a fi zămislit, a voit să-și aleagă pentru a se naște, o fecioară consacrată lui Dumnezeu, cum indică cuvintele cu care Maria răspuns îngerului care îi anunța iminenta maternitate. Cum va fi această, din moment ce nu cunosc bărbat? (Sfânt feciorie, IV,4).

  v. 35: Duhul Sfânt se va coborî asupra ta

Făcând mereu referință la planul divin al noii alianțe, definitive, așa cum am amintit, făcând referință la textul din Ieremia 31, putem să recitim această frază a v. 35 tocmai în această perspectivă. Alianța cea nouă implică o nouă revărsare a Duhului Sfânt. Întruparea este primul moment al acestei actualizări; apoi va veni Duhul asupra lui Isus la botezul său (cf Lc 3,21-22) și la Rusalii în mod definitiv și abundent asupra bisericii ce se naște (cf Fap 2,1-13). „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” vrea să spună tocmai aceasta; se actualizează noul pact definitiv și veșnic, cel scris în inimi, și nicidecum pe hârtie sau pe plăcuţe de piatră… Astfel prezenţa lui Dumnezeu s-a concretizat în istoria mântuirii în binomul: nori și duhul Domnului:

– 1) nori – pe muntele Sinai (Ex 24,16), în cort (Ex 40,34-35) și în templu (1Rg 8,10-12);

– 2) Duhul Domnului: Is 63,14: „Cum coboară o cireadă în vale, aşa le-a dat odihnă Duhul Domnului, tot aşa ai călăuzit poporul tău ca să-ţi faci un nume măreţ”.

v. 38: Iată slujitoarea Domnului

Iată apare de multe ori în Scriptură (178 de ori în Vechiul Testament). Exprimă decizie, ascultare, libertate, entuziasm în a răspunde lui Dumnezeu care te cheamă: Abraham (Gen 22,1), Moise (Ex 3,4), Samuel (1Sam 3,4), Isaia (6,8). Slujitoarea Domnului: este cel de-al treilea titlu marian prezent în text: Maria este plină de har (iubită). Aici nu trebuie să înțelegem termenul de slujitoare ca fiind comparat cu mic, umil, ascultător… ca niște servitori, ci termenul are o semnificație mult mai amplă. A fi slujitorul lui Dumnezeu înseamnă a fi ridicat la o mare intimitate, de comuniune și colaborare: slujitor, om fidel lui Dumnezeu! Necondiționat; slujitorii Domnului sunt patriarhii, profeții, preoții care în templu, zi și noapte, îl binecuvântează pe Domnul (cf Ps 134,1-2). Găsim și în Isaia: este o figură importantă: Slujitorul lui Iahvé (42,1-4; 49,1-6; 50,4-9; 52,13-53,12).

 Meditație

1. Credința noastră catolică

Dintotdeauna Maria a fost cântată ca fiind toată sfântă. Părinții Bisericii au considerat această sfințenie ca o pregătire spirituală a fecioarei la Întruparea Fiului lui Dumnezeu și în același timp au avertizat că această pregătire nu putea să fie comună, dar singulară, unică și trebuia să cuprindă toată viața sa, chiar de la început: din primul moment al existenței sale a fost ferită de păcat. Apocrifele (protoevanghelia lui Iacob) povestesc că Maria, la vârsta de trei ani, a fost introdusă în Sfânta Sfintelor pentru a locui acolo până în ziua în care ea însăși ar fi devenit sanctuarul lui Dumnezeu (cf. Sărbătoarea prezentării la templu a Mariei: 21 noiembrie  – din sec. VI în Orient și din sec. XIV în Occident).

În perioada medievală a existat o discuție aprinsă asupra acestui mister marian: era dificil de înțeles răscumpărarea universală a lui Cristos (Cristos i-a mântuit pe toți) cu Neprihănita zămislire a Mariei. Duns Scot (sec. XIII – Scoția) a dat o soluție, introducând conceptul de răscumpărare preventivă: Maria a fost mântuită anticipat de Cristos, tocmai în previziunea meritelor lui Isus Cristos; a spus despre el papa Benedict al XVI-lea, în 7 iulie, într-o audiență generală din ziua de miercuri: „Duns Scot expuse atunci un argument care va fi adoptat și de fericitul Papa Pius al IX-lea în 1854, când a definit în mod solemn dogma Neprihănitei Zămisliri a Mariei. Acest argument este acel al „Răscumpărării preventive”, conform căruia, Neprihănita Zămislire reprezintă capodopera Răscumpărării realizată de Cristos care, prin tocmai puterea iubirii sale și a medierii sale a obținut ca Mama lui să fi fost ferită de păcatul strămoșesc. Franciscanii au primit și au răspândit cu entuziasm această doctrină, și alți teologi – uneori prin jurăminte solemne – s-au angajat să o apere și să o perfecționeze”.

Într-adevăr, definiția dogmei (8 decembrie 1954) declară: Preafericita Fecioară Maria, încă din primul moment al zămislirii ei, printr-un har și privilegiu deosebit din partea lui Dumnezeu cel Atotputernic și în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a  fost ferită de orice urmă a păcatului strămoșesc”. Dogmă confirmată de Conciliul al II-lea din Vatican: „Nu este deci de mirare dacă sfinții părinți pe Născătoarea de Dumnezeu obișnuiesc să o numească cea preasfântă și neatinsă de vreo prihană a păcatului, cea plăsmuită de Duhul Sfânt ca o făptură nouă, împodobită încă din prima clipă a zămislirii sale cu strălucirea unei sfințenii unice” (Lumen gentium 56).

2. În semnul iubirii lui Dumnezeu

Neprihănita este un titlu care evidențiază cum Maria s-a lăsat învăluită de iubirea lui Dumnezeu. Ea a fost prima dintre cei răscumpărați, prima iubită, prima răscumpărată. În cântarea Magnificat ea însăși cântă: „Duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,47). Această frază este preluată din cântarea finală pe care o găsim în cartea profetului Habacúc (3,18-19): „18Dar eu voi tresălta de bucurie în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele. 19Domnul Dumnezeul meu este tăria mea; el îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să umblu pe înălțimile mele”. Maria se simte salvată, iubită, într-un mod special: mai înainte de a putea cădea! Imaginați-vă o mamă care ajunge târziu să-l ridice pe cel mic căzut la pământ…A ajunge înainte să cadă… să-l ferească pe noul născut de la căderea dezastruoasă… aceasta a făcut Dumnezeu cu Mama sa! Nu este iubirea aceasta?

A scuti pe cine iubești de experiența devastantă a păcatului!

3. Adevăratul discipol: cel care ascultă Cuvântul

Iată, frații mei, îndreptați-vă atenția, vă implor, la ceea ce spune Cristos Domnul arătând cu mâna spre discipolii săi: Iată mama mea și frații mei (Mt 12,49). Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă (Mc 3,35). Oare nu a făcut voința Tatălui fecioara Maria care, prin credință, a zămislit, a fost aleasă pentru ca din ea mântuirea să se nască pentru noi toți oamenii și a fost creată de Cristos mai înainte ca El să fi fost zămislit în sânul ei? Sfânta Maria a fost discipola lui Cristos, înainte de a fi mama lui Isus; mai mult, prerogativa cea mai mare a fost faptul că Maria a fost discipolă și apoi mama lui Cristos. Maria era fericită pentru că, mai înainte de a-l naște, l-a purtat în sânul ei pe Învățător. Vezi dacă nu-i așa cum îți zic. În timp ce Domnul trecea urmat de mulțimea de oameni și săvârșea minunile lui Dumnezeu, o femeie a exclamat: Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt (Lc 11,27). Însă Domnul, pentru ca nimeni să nu caute fericirea în trup, ce îi răspunse? Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează (Lc 11,28). Așadar, pentru aceasta Maria a fost fericită, pentru că a primit cuvântul lui Dumnezeu, l-a păstrat în inima ei și l-a pus în practică. A păstrat adevărul în minte, mai  mult decât trupul lui Isus în sânul ei. Adevărul este Cristos, trupul este Cristos: Cristos adevăr în mintea Mariei, Cristos trup în sânul Mariei; este mai important ceea ce este în minte, decât ceea ce se poartă în sân. Sfântă e Maria, fericită e Maria, dar mai importantă este Biserica decât fecioara Maria. De ce? Pentru că Maria este o parte din Biserică, un membru sfânt, superior tuturor celorlalți, dar cu toate acestea este doar un membru din tot trupul. Dacă este un membru din tot trupul, atunci fără nici un dubiu, e mai important trupul decât un membru. Capul este Domnul, iar capul și trupul formează pe Cristos întreg. Ce să spunem? Avem un cap divin, îl avem ca și cap pe Dumnezeu ((Sfântul Augustin, Discorso 72 A 7-8)

Rugăciune (Oratio-Contemplatio)

Fecioară sfântă, care l-ai născut pe Cuvântul Întrupat,

sfințește sufletele noastre,

dă-ne să trăim cu fidelitate,

noi care mereu te lăudăm și te preamărim.

Mânuiește-ne, o, poartă a salvării,

ocrotește-ne, o, mamă a adevărului.

Vino în ajutorul creștinilor care te cinstesc, o, Neprihănită!

Fă să evităm căderile repetate, o, preacurată!

Ocrotește-ne, apără-ne, păstrează pe cei care nădăjduiesc în tine!

Mânuiește pe cel care cântă această cântare.

Ajută-l să-și stăpânească patimile,

Dă-i harul să te preamărească cu iubire arzătoare,

Primește pe cine te invocă cu ardoare,

bucură-te, Marie, fecioară, mireasă și mamă!

(Serigu din Constantinopol +638)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s