Urări de Sfintele Paști…

CristorisortoUrarea pascală se naște din lumina lui Cristos cel Înviat, în care găsim speranța noastră. Sf. Augustin explica credincioșilor săi că învierea Domnului este speranța noastră: „resurrectio Domini, spes nostra”. Isus a înviat pentru ca noi care suntem destinați morții, să nu disperăm gândindu-ne că, odată cu moartea, viața s-a sfârșit pentru totdeauna. Nu, nu s-a sfârșit, spunea Sfântul Augustin: moartea nu mai are putere asupra omului și asupra lumii, chiar dacă mai rămân încă multe din semnele „domniei” sale.

Le urez tuturor să redescopere această lumină care provine de la Cristos cel Înviat, și care ne asigură că drumul nostru spre veșnicie nu este cu totul obscur, chiar dacă întunericul nu lipsește; nu este o cale a disperării, chiar dacă uneori apar multe lacrimi pe chipurile noastre.

Sigur, cu toții ne-am dori să celebrăm Paștele cu o lumină și cu o bucurie, care să fie alimentate și de condiții de viață mai puțin dificile. Să ne gândim la situațiile de nesiguranță ale părinților care nu știu cum să-i educe pe fiii lor, la tinerii care caută un loc de muncă, la cei care își doresc să-și întemeieze o familie. Să ne gândim la situațiile economice și la condițiile de muncă precare, care îngreunează o viață ce se dorește trăită cu demnitate și seninătate, având o privire încrezătoarea spre viitor. Să ne gândim la situațiile de suferință cauzate de boli, de moartea cuiva drag și de multe alte încercări. Să ne gândim la toți acei frați ai noștri care fug din calea războaielor, la mulți creștini care cad victime ale atentatelor în timp ce celebrează sărbătorile, după cum s-a întâmplat în Egipt în Duminica Floriilor.

Viața nu ne scutește de experiențe triste și obscure, în cea mai mare parte legate de condiția umană, de experiențe legate de tendința noastră de a ne închide, de multe altele legate de răutatea noastră. Vestirea Paștelui ne amintește că Isus Cristos Înviat a trăit condiția noastră umană până la sfârșit, până la obscuritatea morții pe cruce. El este „Marele Pacient al durerii umane”, după cum ne amintea Papa Francisc într-o predica din Duminica Floriilor. El a luat asupra sa orice suferință a noastră, a fost calomniat, trădat, abandonat, biciuit și încoronat cu spini, iar la sfârșit răstignit. Totul, cu un singur scop: ca să-și ofere viața din iubire, din iubire față de Tatăl și din iubire față de noi toți.

Paștele constituie noutatea cea mai mare din întreaga istorie umană: viața ce apare pe neașteptate dintr-o condiție de moarte. Din falimentul lui Mesia răstignit pe o cruce, pus apoi într-un mormânt și peste care a fost rostogolită o piatră mare, izvorăște lumina. În acest început de primăvară mormântul se deschide, Dumnezeu îl învie pe Isus Cristos din morți. Acest eveniment central al istoriei are loc după stilul ce-i aparține lui Dumnezeu, Cel care iubește viața noastră, care suntem fiii săi. Acel mormânt s-a deschis, mai rămâne să se deschidă și ochii noștri, urechile noastre, și mai ales inima noastră, pentru a asculta și a primi Cuvântul de viață, de iubire și de speranță.

Lumina Domnului Cel Înviat să lumineze zonele întunecate ale vieții noastre și ale lumii în care trăim, și să dea naștere bucuriei, bucuriei de a trăi chiar și printre semnele morții. Să nu fim niște persoane triste, descurajate, pesimiste. Nu suntem persoane ale crucii, dar știm că trecem prin cruce. Crucea este doar o trecere, învierea este o stare de viață definitivă. Așa a fost și pentru Cristos, și așa va fi și pentru noi, așteptând cu speranța de a învia împreună cu El la o viață nouă, la viața de comuniune cu Dumnezeu.

Sf. Tereza de Calcutta spunea: „Omenirea este înfometată de iubire, pentru că noi suntem prea ocupați. Astăzi, deschideți-vă inimile voastre în ziua Învierii Domului, și iubiți așa cum n-ați mai făcut-o niciodată!”. Prin urmare, noi creștinii, sărbătorind Învierea Domnului, să reaprindem în inimile noastre iubirea, și iubind viața cea adevărată care vine din Învierea lui Cristos, să ne îmbărbătăm unii pe alții cu adevărurile credinței (cf. 2 Cor 13,11).

            Să avem parte de un Paște Binecuvântat și Fericit, și să putem spune din inimă: Cristos a Înviat, Aleluia!

Reclame

Un gând despre &8222;Urări de Sfintele Paști…&8221;

  1. Adevărat a înviat, bucuria mea! Asta am reţinut din prima Noapte de Înviere pe care aţi celebrat-o la Galaţi, când aţi avut şi un invitat mai neobişnuit…
    Am distins cu greu, într-un colţ de umbră al imaginii articolului, cele trei cruci de pe Golgota. Lumina lui Cristos Înviat covârşeşte totul, spaţiul şi istoria. Nimeni şi nimic nu se poate pune cu Dumnezeu cel de trei ori Sfânt, El are toată puterea asupra creaţiei, iar creatura nu are nicio putere asupra Lui. Au văzut şi simţit asta pe pielea lor mai marii religioşi ai lui Israel şi soldaţii care l-au ucis.
    Mi-a plăcut mult formularea că evenimentul Învierii s-a petrecut în stilul lui Dumnezeu. Adică simplu, măreţ şi definitiv. Deşi e greu de acceptat, atunci când suferi personal, suferinţa – crucea este trecătoare. Învierea însă, pentru cel care crede în Fiul lui Dumnezeu, este veşnică, glorioasă şi fericită.
    Minunate rânduri aţi scris, părinte Cristian.
    Fie ca împărăţia lui Dumnezeu să se lăţească tot mai mult, prin cele scrise de Sfinţia Voastră. Sănătate, pace şi bine!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s