Ridicarea Sfintei Fecioare Maria cu sufletul și trupul la Cer – un crâmpei de teologie mariană


Beato Angelico Assunta„Fiul Celui Preaînalt a venit și a locuit în mine,

iar eu am devenit mama sa.

Așa cum i-am dat naștere Lui – după trup –

tot așa, acum, El mi-a dat naștere mie pentru a doua oară.

El a îmbrăcat haina mamei sale – trupul ei – iar eu am îmbrăcat gloria lui”.

Sf. Efrem Sirul

Dintre sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria, Ridicarea ei cu sufletul și cu trupul la cer este cea mai solemnă și are ca scop comemorarea sfârșitului vieții sale pământești și mutarea ei glorioasă cu sufletul și cu trupul în cer. La început, această sărbătoare, în Orient, purta numele de koìmesis, adică cufundare în somn sau adormire (trecere), indicând în felul acesta sfârșitul vieții pământești a Maicii lui Dumnezeu. Cât privește începuturile acestei sărbători, din mărturiile pe care le avem, se pare că ea a început la jumătatea secolului al V-lea, la Ierusalim, chiar dacă o adevărată sărbătoare închinată dormitio Mariae – adormirii Mariei – apare abia în secolul al VI-lea. Nu cunoaștem motivul acestei date, care poate depinde doar de o tradiție orală, legată de locul înmormântării Feciorei la Ierusalim și răspândită prin publicarea scrierilor apocrife a trecerii la cele veșnice (transito) a Fecioarei, sau datorită datei de 13 august, zi în care a fost dedicată o biserică Maicii Domnului, la Ierusalim.

Prima scriere credibilă care vorbește despre Ridicarea Fecioarei Maria la Cer, și pe care Tradiția o păstrase cu fidelitate, transmițând-o pe cale orală, poartă semnătura episcopului Sfântul Grigore din Tours (538 cca. – 594), istoric și hagiograf galo-roman: „În sfârșit, când fericita Fecioară a terminat drumul existenței sale pământești și era pe punctul de a fi chemată din această lume, toți apostolii, veniți din diferitele regiuni ale lumii, s-au adunat în casa sa. Când auziseră că ea urma să părăsească acesta lume, au vegheat împreună cu ea. Și iată că Domnul Isus a venit împreună cu îngerii săi și a luat sufletul său, i l-a încredințat arhanghelului Mihail și s-a îndepărtat. În zorii zilei, apostolii, ridicând trupul ei pe un pat, l-au depus într-un mormânt, păstrându-l în așteptarea venirii Domnului. Și, iată că, pentru a două oară Domnul s-a arătat lor, și a poruncit ca trupul sfânt să fie luat și dus în Paradis”[1].

O altă mărturie importantă cu privire la sensul acestei sărbători o găsim și în scrierile Sfântului Ioan Damaschinul (676 cca – 749), care afirmă: „Se cuvenea ca aceea care, în naștere păstrase intactă fecioria sa, să fie ferită de putrezirea trupului său după moarte. Se cuvenea ca aceia, care l-a purtat în sânul ei pe Creatorul făcut prunc, să locuiască în lăcașul dumnezeiesc. Se cuvenea ca Mireasa lui Dumnezeu să intre în palatul ceresc. Se cuvenea ca aceia, care îl văzuse pe propriul Fiu pe Cruce, primind în trup durerea de care a fost scutită la naștere, să-l contemple așezat de-a dreapta Tatălui. Se cuvenea ca Maica lui Dumnezeu să primească ceea ce merita datorită Fiului său și să fie cinstită de toate făpturile ca Mama și slujitoare a lui Dumnezeu”[2]. Și multe alte mărturii grăitoare despre înțelesul duhovnicesc al acestei sărbători pot fi găsite în scrierile Sfinților părinți ai Bisericii din Orient.

În Occident, datorită Papei Sergiu I (687-701), această sărbătoare Dormitio Mariae a devenit una dintre cele patru mari sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria. Pe vremea Papei Leon al IV-lea (847-855), la Roma, sărbătoare purta deja numele de Assumptio, iar Romanul Pontif, pentru a-i acorda o mai mare solemnitate, a prescris o priveghere și o octavă de rugăciune spre cinstirea ei. De-a lungul istoriei bisericii din Primul Mileniu, numeroase sunt mărturiile care ne vorbesc despre credința creștinilor cu privire la ridicarea Fecioarei Maria cu sufletul și cu trupul la cer.

Dezvoltându-se gândirea teologică a Bisericii, se dezvoltă și teologia mariană care scoate la lumină, într-un mod și mai clar, sensul sărbătorii noastre. Nume sonore ale teologiei scolastice ne explică fundamentul teologic care stă la baza credinței noastre în ridicarea cu sufletul și cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria. Sfântul Bonaventura din Bagnoregio, pornind de la argumentele deja existente în Sfânt Scriptură, începând cu Cartea Genezei (3,15) și până la Cartea Apocalipsului (11), scoate în evidență gloria Mariei. Comentând cartea Cântarea Cântărilor, Sfântul Bonaventura se oprește cu predilecție asupra versetului „Cine este aceasta care urcă din pustiu sprijinită de iubitul ei?” (8,5), explicând că, în Paradis, persoana se bucură de plinătatea fericirii datorită unirii dintre suflet și trup, unire ce s-a săvârșit în mod anticipat în persoana Mamei lui Dumnezeu[3]. Mai înainte de Sfântul Bonaventura, Sfântul Anton de Padova, într-una din predicile sale închinate Adormirii Maicii Domnului, comentând afirmația profetului Isaia „şi locul picioarelor mele îl voi glorifica” (Is 60,13), afirma plin de inspirație: „Locul unde Domnul și-a pus picioarele era Fecioara din care luase trupul omenesc. Acest loc a fost preamărit de Domnul, înălțând-o pe Maria mai presus de corurile îngerești. Din aceasta se vede că Fecioara a fost ridicată în cer și cu trupul, care a fost locul unde Domnul și-a pus picioarele”[4]. Gândindu-se la legătura atât de profundă dintre Mamă și Fiu, un alt sfânt franciscan, Bernardin din Siena (1380-1444) a afirmat clar că „Maria nu trebuie să fie decât acolo unde este Cristos[5]. Prin urmare, este firesc și categoric ca Maria să fie deja preamărită în cer cu sufletul și cu trupul. Un alt argument este și faptul că Biserica nu a mai căutat și propus spre venerare credincioșilor relicve din trupul Fericitei Fecioare. Multe alte mărturii grăitoare ale teologiei catolice din Evul Mediu pot veni în ajutorul susținerii acestui adevăr de credință, pe care negându-l produce un mare scandal în pietatea celor ce cred.

Iar lucrul acesta avea să se întâmple în veacul al XVI-lea, când mulți protestanți, printre care și Luther, din motive metodologice, au început să nege această credință a Bisericii Catolice. Cu toată aversiunea lor față de acest adevăr, ei au găsit, în apologeții catolici, o reacție promptă care a făcut ca această credință să devină o adevărată doctrină, fie pentru teologi, fie pentru poporul creștin. În secolul al XVIII, apare prima petiție adresată Sfântului Scaun pentru definirea dogmei cu privire la Ridicarea Fecioarei Maria cu sufletul și cu trupul la cer de către părintele Cesario Shguanin, teolog dintre Servii Mariei. Subiectul problemei nu era atât trupul sau sufletul, ci persoana Mariei în calitate de Mamă a lui Dumnezeu, neprihănită și mereu fecioară, adevăruri deja dobândite de credința Bisericii.

În anul 1946, patru ani înainte de proclamarea dogmei Ridicării Sfintei Fecioare Maria cu trupul și cu sufletul la cer, prin Constituția apostolică Munificentissimus Deus, Papa Pius al XII-lea printr-o scrisoare adresată întregului episcopat catolic întreba ce anume sugerează „înțelepciunea și prudența lor” și devoțiunea credincioșilor cu privire la pronunțarea dogmei cu privire la Ridicarea Fecioarei Maria cu sufletul și cu trupul la cer, ca o confirmare a importanței sensului credinței: răspunsurile primite au fost aproape unanim favorabile definirii dogmei, proclamata în Anul Sfânt, într-o epocă în care ateismul căpăta amploare.

Confirmând un adevăr înrădăcinat în inima credincioșilor, la 1 noiembrie 1950 papa Pius al XII-lea definea în mod solemn dogma Ridicării Sfintei Fecioare Maria cu trupul și cu sufletul la cer: „Proclamăm, declarăm și definim ca dogmă de Dumnezeu revelată că Neprihănita Maică a lui Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, terminând drumul vieții sale pământești, a fost ridicată în slava cerească cu sufletul și cu trupul”. În aceste cuvinte, care sunt inima Constituției apostolice Munificentissmus Deus, sunt cuprinse toate cele patru dogme cu privire la Fecioara Maria, proclamate de Biserică în decursul veacurilor, dogme ce sunt strâns legate între ele: Maternitatea divină a Mariei (Conciliul din Efes, 431), Fecioria perpetuă (Conciliul al II-lea din Constantinopol, 553), Neprihănita Zămislire (Ineffabilis Deus a Papei Pius al IX-lea, 1854) și Ridicarea Mariei cu sufletul și cu trupul, care o face pe Maria să fie cel mai înalt rod al Răscumpărării și semn sigur de speranță pentru învierea și glorificarea, în Cristos, a tuturor celor drepți.

Așadar, trupul Mariei – ferit de păcatul strămoșesc, prin care moartea a intrat în lume, și niciodată căzută în păcatul venial – nu a putrezit după ce „a terminat drumul vieții pământești”, dar a fost primit în slava veșnică, așa cum se va întâmpla, la sfârșitul timpurilor, cu trupurile celor răscumpărați, care se vor uni cu sufletele lor care au trecut deja de Judecata particulară. Acest adevăr va fi reluat și în timpul Conciliul al II-lea din Vatican, atunci când se va defini: „Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoșesc, la capătul vieții sale pământești a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul ca regină a universului pentru a fi pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Ap 19,16) și învingător asupra păcatului și al morții” (LG 59), punând în evidență legătura intimă dintre misterul lui Cristos și al Bisericii și cel paralel al Sfintei Fecioare Maria.

Exortația apostolică Marialis cultus a sfântului papă Paul al VI-lea, la numărul 6 propune credincioșilor o lectură globală a solemnității Ridicării Fecioarei Maria cu sufletul și trupul la cer: „o sărbătoare a destinului ei de plenitudine și de fericire, a glorificării sufletului său neprihănit și a trupului său feciorelnic, a perfectei sale configurări cu Cristos înviat. Este o sărbătoare care propune Bisericii și omenirii imaginea și confirmarea mângâietoare că speranța finală se va realiza: această preamărire totală este într-adevăr destinul tuturor celor pe care Cristos i-a făcut frați, având cu ei «în comun sângele și trupul» (Evr 2, 14; cf. Gal 4, 4). Ridicarea Sfintei Fecioare cu sufletul și trupul la cer este o sărbătoare cu două dimensiuni: una care o privește pe Fecioara Maria strâns legată de Fiul său Isus Cristos: sărbătoarea configurării sale depline cu Cristos cel înviat; și dimensiunea eclezială care privește întreaga umanitate: o sărbătoare pentru toată Biserica și pentru omenire…”.

În prima zi a anului 1987, sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a anunțat dedicarea unui an marian, începând cu ziua de 7 iunie 1987 (Rusaliile) și până la 15 august 1988 (Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului) ca un timp de pregătire pentru Jubileul Noului Mileniu. Publicând enciclica Redemptoris Mater, Sfântul Papă vorbește despre rolul și misiunea Mariei în Biserică, rol care trece dincolo de dimensiunea spațiului și a timpului: „«Într-adevăr, ridicată la cer, ea nu a părăsit această misiune mântuitoare, ci, prin mijlocirea ei multiformă, continuă să ne obțină darurile mântuirii veșnice». Cu acest caracter de «întrepunere», care s-a manifestat prima dată la Cana Galileii, mijlocirea Mariei continuă în istoria Bisericii și a lumii. Maria, «în iubirea ei maternă, are grijă de frații Fiului său care sunt încă pe cale și amenințați de primejdii și strâmtorări, până ce vor fi duși în Patria fericită».  Astfel maternitatea Mariei dăinuie în Biserică neîncetat ca mijlocire de rugăciune, iar Biserica își exprimă credința în acest adevăr invocând-o pe Maria «sub titlurile de Apărătoare, Sprijinitoare, Ajutătoare, Mijlocitoare». Prin mijlocirea ei subordonată mijlocirii Răscumpărătorului, Maria contribuie în mod deosebit la unirea Bisericii peregrine de pe pământ cu realitatea eshatologică și cerească a împărtășirii sfinților, de vreme ce ea este deja «ridicată la cer»” (40-41).

Prin urmare, Ridicare Sfintei Fecioare Maria cu sufletul și cu trupul la cer sau Adormirea Maicii Domnului dincolo de a fi o mare sărbătoare în cinstea Maicii Domnului  este o celebrare a unui mare mister pentru viața credincioșilor creștini. Maica Domnului este modelul de viață creștinească, un model care ne precedă în credință. Ceea ce i s-a întâmplat ei li se va întâmpla și discipolilor Domnului. Maica lui Dumnezeu a fost ridicată în cer cu trupul său și așa vom fi și noi ridicați în ziua cea mare a Învierii și a Judecății finale. Pe bună dreptate afirma Papa Benedict al XVI-lea: „În Maria noi vedem țelul spre care se îndreaptă toți cei care știu să-și lege viața proprie de cea a lui Isus, care știu să-l urmeze așa cum a făcut Maria. Această sărbătoare ne vorbește despre viitorul nostru, ne spune că și noi vom fi alături de Isus, în bucuria lui Dumnezeu, și ne invită să avem curaj, să credem că puterea Învierii lui Cristos poate acționa și în noi, făcând din noi bărbați și femei care în fiecare zi caută să trăiască ca persoane înviate, purtând, în obscuritatea răului care este în lume, lumina binelui”[6].

Maria rămâne pentru noi un exemplu demn de urmat în toate: pornind de la ascultarea Cuvântului vom parcurge fiecare etapă a desăvârșirii noastre creștinești, împlinind cu fidelitate voința Tatălui ceresc ca să devenim și noi „frate, soră și mamă” (Mt 12,50). Maria a păstrat cu sfințenie toate cuvintele care au iești din gura Fiului și Mântuitorului ei. Să o imităm și noi în viața noastră, să o invocăm ca să ne ajute să facem voința Fiului ei și în felul acesta, la timpul cuvenit, și noi vom avea parte de înviere și ne vom revedea acolo, sus în cer.

Ziua de 15 august și pelerinajul creștinilor la Sanctuarul Maici Domnului de la Cacica să fie ziua în care „Biserica ne invită să contemplăm acest mister: el ne arată că Dumnezeu vrea să-l mântuiască pe om întreg, adică să-i mântuiască sufletul și trupul. Isus a înviat cu trupul pe care l-a luat de la Maria; și s-a înălțat la Tatăl cu umanitatea sa transformată. Cu trupul, un trup ca al nostru, dar transfigurat. Ridicarea Mariei cu sufletul și cu trupul la cer, ne dă confirmarea cu privire la destinul nostru glorios. În antichitate, filozofii greci au înțeles că sufletul omului este destinat fericirii după moarte. Cu toate acestea, ei disprețuiau trupul – considerat fiind ca închisoare a sufletului – și nu puteau să înțeleagă că Dumnezeu dispusese ca și trupul omului să fie unit cu sufletul în fericirea cerească. Trupul nostru, transfigurat, va fi acolo, sus, în cer. Aceasta – «înviere a trupului» – este un element specific revelației creștine, un pilon al credinței noastre”[7].

„Fericită aceea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Să ne dăm, așadar, asentimentul credinței noastre în fața învățăturii pe care Sfânta Biserică ne-o propune și să o rugăm pe Fecioara Maria să mijlocească pentru noi toate harurile de care avem nevoie pentru a merge pe drumul credinței noastre spre patria cerească spre a-l întâlni pe Dumnezeu  și „când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1In 3,3). În ziua aceea nădăjduim să o vedem și pe Maria, Regina care stă la dreapta Fiului Isus, împodobită cu aur de Ofir (cf. Ps 45,10). Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, așa să fie!

[1] S. GREGORIUS TURONENSIS, De gloria beatorum Martyrum, c. 6 [PL 71], 7081.

[2] S. IOANNES DAMASCENUS, Encomium in Dormitionem Dei Genetricis semperque Virginis Mariae, hom. II, 14.

[3] Cf. S. BONAVENTURA, Sermones de B. Vergine Maria I, in Opera Omnia T.9: Seromnes de tempore, de Sanctis, de B. Virgine Maria et de diversis, Ad Claras Aquas (Quarachi) prope Florenția: Ex. Typ. Collegi S. Bonaventurae, 1901, pp. 692-693.

[4] S. ANTONIO DI PADOVA, Assunzione della Beata Vergine Maria in I Sermoni, Ed. Messaggero di Padova, 2005, p. 1110.

[5] S. BERNARDINUS SENENSIS, In Assumptione B. M. Virginis, Sermo 2.

[6] BENEDICT AL XVI-LEA PP., Angelus, 15 august 2011.

[7] FRANCISC PP., Angelus, 15 august 2018.

Un comentariu la „Ridicarea Sfintei Fecioare Maria cu sufletul și trupul la Cer – un crâmpei de teologie mariană

  1. Bogată și frumos documentată expunere, părinte Cristian Blăjuț. Adevărul e adevăr indiferent din ce unghi îl privești: dinspre Tradiția orală, dinspre Sfintele Scripturi, dinspre teologia diferitelor perioade, dinspre simțul religios al poporului credincios, dinspre experiența sufletească a oamenilor sfinți. Bunul Dumnezeu să vă țină în harul său, spre binele tuturor. Pace și bine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s